Schitul Crasna deține biserica cu hramul Sf.Nicolae, lăcaș de cult aflat în atenția autorității locale a comunei. De altfel, primăria pregătește un proiect care presupune obținerea de finanțare pentru restaurarea, punerea în valoare și reabilitarea acestui lăcaș de cult reprezentativ al comunei. 
Acum autoritatea locală încearcă să obțină finanțarea pentru această investiție estimată a se realiza în 36 de luni. Biserica este monument istoric.
Schitul Crasna este o mănăstire de călugări din Arhiepiscopia Craiovei, așezată în satul Crasna-Ungureni, comuna Crasna, Gorj, județul Gorj, la poalele munților Parângului. Este situat la 30 km est de Târgu-Jiu pe șoseaua care duce la Novaci. În august 2010 avea o obște de 8 călugări. Ansamblul schitului Crasna este prezent pe lista monumentelor istorice, cu codul GJ-II-a-A-09288.
Biserica se înfățișează pe din afară ca o clădire greoaie acoperită cu șindrilă, cu streșini largi, cu pereții puțin înalți, decorați cu un mic brâu de cărămidă aproape sub strașină și cu arcaturi ce par a se răzima pe o bogată colonadă ce înconjură biserica, cu o singură turlă octogonală așezată pe o bază pătrată deasupra naosului. Stilul arhitectonic este bizantin.” (Alexandru Ștefulescu-1910)
Pisania (de la 24 septembrie 1637), cioplită în piatră și așezată deasupra ușii de la intrarea în biserică, are următorul text: „Cu vrerea Părintelui, al Fiului și al Sfântului Duh, eu robul lui Iisus Hristos, jupânul Dumitru vel-mare, cu feciorii lui, i-au dat lui Dumnezeu și n-au cruțat avuția, ce au zidit această mănăstire, în zilele bunului voievod Matei Basarab, anul 1637 (văleat 7145), luna septembrie, ziua 24.”
„Între naos si altarul bisericii se afla un giuvaier de catapeteasmă, cap de operă a sculpturii și picturii românești, din veacul al XVII-lea. Totul e lucrat cu artă și îmbelșugare ceea ce face admirațiunea tuturor vizitatorilor crasnei. Materialul, forma și inscripțiunile înfățișează în toată splendoarea ei, viața religioasă a românilor din veacul XVII-lea, epocă prin excelență a clădirii mănăstirilor.” (Alexandru Ștefulescu-1910)
„Numai o inimă eminamente pioasă, un suflet generos ca al pitarului Dumitru Filișanul putea să dăruiască Crasnei o așa bogată, artistică și măreață catapeteasmă, ce cu greu își poate găsi rivala sa în țară și pe care stă zugrăvit chipul nmarelui domn Matei Basarab, chip de mare viteaz, de dibaciu politic și al Mitropolitului Ștefan al Ungro-Vlahiei, ierarhul cel mai demn și potrivit cu Domnia unui așa mare voievod” (Alexandru Ștefulescu-1910).
